Un mini-roman prin care Leon, mort la 21 de ani de o meningită galopantă, își ia ”La revedere” de la cei dragi.
Prin ochii lui îi vedem părinții, prietenii, colegii. Astfel, Leon își povestește propria viață și moarte. Fragmente intercalate, amintiri, lacrimi.
Părinții, care participaseră cu câteva luni înainte la ceremonia funerară eșuată a unui prieten, decid să facă lucrurile total diferit și nu se lasă influențați de cei de la Pompe Funebre.
Leon, un fiu cuminte, reușește să-și surprindă părinți prin descoperirile de după moarte. Dovezile că au acționat bine cu privire la trupul său, deși din motive cumva egoiste, îi va face să creadă într-o serie de coincidențe fericite. Astfel, deși tatăl este catolic și intrinsec se opune ideii de incinerare, la dorința mamei se lasă înduplecat. În plus, după slujbă și depozitarea cenușii într-o urnă, ambii părinți descoperă că nu se putuseră despărți de fiul lor de tot și au păstrat puțin din cenușa lui în mici recipiente personale. Florile albe pe care mama le agrease în casă de-a lungul vremii erau și florile plăcute de tânărul Leon.
La ceva timp de la înmormântare, într-o discuție cu una dintre prietenele lui Leon, părinții descoperă că fiul lor dorise să aibă flori albe la ceremonie, să fie incinerat, iar cenușa lui să fie răspândită în Islanda, țară în care ar fi vrut să studieze. Astfel, părinții îndurerați află că, fără să știe, respectaseră toate dorințele fiului lor în această privință.
Deși urna cu cenușă fusese apoi îngropată, cea dintr-unul dintre cele două mici recipiente va fi dusă de părinți la poalele unui vulcan din Islanda, crezut stins la acea vreme.
Emoțiile m-au cuprins mai ales la evocarea sentimentelor părinților, ieșite la iveală cu această ocazie.
Tatăl, mai ales, alege să se exprime vocal, strigând de mai multe ori pe parcursul unei perioade de timp ”Trăiască viața!”.
Lacrimile sunt leit-motivul care apare cel mai des la tată. El suferă și își reproșează anumite acțiuni care l-au ținut departe de fiul său când acesta agoniza, pentru a face loc Salvării sau pentru a face cumpărăturile cu două zile înainte ca boala să se agraveze.
Toate trec, cu timpul va fi mai ușor, acesta este mesajul pe care îl transmite ”Fiul” lui Michel Rostain.
snm.
Me, myself and the whole world 