O altă poveste cu iepuri. De data asta o mamă belgiancă, Getuța și același tată fluture, Vasilică. Același de aici.
În diverse poziții de dormit, de mâncat, de căutat țâțele mamei. Frumoși, dar nu stau locului mai mult de o clipă, uneori de ajuns, alteori nu, pentru a-i prinde pe toți într-o fotografie stabilă.
Cei doi negrișori nu sunt chiar negri. Au împrumutat din culoarea mamei. Au o tentă de gri-petrol.
Iar cei albi, nu au dungile și petele negre ca la combinația fluture – fluture, ci tot un gri frumos.
Și mi-s dragi de numa’.
snm.
Me, myself and the whole world 
[…] dar abia luni. Bineînțeles că nu am reușit să postez ceva despre ei decât mult mai tarziu, aici. Între timp au crescut. Au mai bine de o […]
LikeLike
[…] O pleadoarie pentru momentul prezent, convingătoare, dar nu până la capăt, prea des repetăm greşelile trecutului, chiar dacă trăim azi. În viaţă nu e ca la carte, dar cărţile nu mai sunt cum au fost, noroc cu natura. […]
LikeLike
Foarte frumosi ! :))
Sa traiasca, sa fie sanatosi !
Timp de 5 ani am prescut si eu iepurasi doar ca ai mei aveau petele maro pe fond alb si am avut si negrii total :)) Apoi a trebuit sa renunt la ei ca baiatul vecinului meu cu care ai cresteam in comun (el le procura mancarea si eu le-o dadeam la ore fixe si ai ingrijeam ) a plecat definitiv in Spania si a trebuit sa renunt la cresterea iepurasilor…
Am vazut acum o specie de iepurasi pitici… si anul trecut era cat pe ce sa ma apuc iar de crescut… din aceia pitici ! 🙂
LikeLiked by 1 person
ce frumusei sunt iepurasii!!
LikeLiked by 1 person
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike
[…] Iepuri 2 […]
LikeLike