Rău de cutremur

Azi noapte a fost cutremur. Dormeam bine și dintr-o dată m-am trezit. Întâi mi s-a părut că aud un zgomot**, chiar m-am gândit la UPC-ul meu care dă semne de oboseală și nu mai scoate decât o singură alarmă înainte să meargă să se odihnească nițel.

Apoi am simțit legănatul patului, apartamentului, blocului. Și am râs în sinea mea că măcar se clatină în direcția bună și nu-mi cad cărțile în cap, că am multe pe rama patului și-am mai primit și altă dată cotoare în cap, chiar și fără cutremur.

M-am uitat la ceas pe telefon: 2.13.

Am auzit-o pe mama care s-a trezit și ea, am ieșit și eu din cameră, am mers în sufragerie și am deschis televizorul: nimic interesant, reluări, emisiuni pentru pasionații de politică etc. Nimic despre cutremur.

I-am scris un mesaj lui L., el mi-a răspuns, ne-am conversat puțin și din nou la somn.

Am aflat că a fost de fapt la 2.11 și destul de mare: 5,6 grade pe scara Richter. Se pare că trebuie să-mi potrivesc ceasul după cutremur. Pff! Ce știu eu!

Dar nu asta voia să vă povestesc, ăsta a fost prologul.

De fapt, în timpul și după cutremur m-am gândit la explicația lui Nic Sîrbu legată de răul de mașină/ mișcare și m-am amuzat în gând că eu m-am trezit din cauza răului de cutremur. Adică fac parte din acel procent din populație care se simte (oarecum) rău într-un mijloc de transport în mișcare. Nic dă chiar și explicația mea favorită asupra acestei manifestări fizice: ”… reacția panicată a creierului, îngrozit de ce ți se întîmplă: ochii spun una, urechile alta, ceilalți senzori cu totul altceva… “Cre’ că sîntem otrăviți!”

Cu alte cuvinte, creierul meu, care se știa bine-mersi la el acasă, în pat, dormind, s-a trezit că e clătinat destul de puternic în ciuda faptului că nici apartamentul (și nici măcar patul) nu are roți și, în principiu, nu s-ar putea deplasa.

Să nu mai zică lumea că românii nu citesc: uite, eu (și alții, desigur), citesc chiar materiale despre științele exacte. 🙂

Și dacă tot râdem, glumim (dar în incintă) vă las și un banc în ton cu evenimentul prin care tocmai am trecut noaptea trecută:

Culmea cutremurului este:

* să urci cu liftul și să cobori cu apartamentul. 

* să chemi liftul și să vină tot etajul.

😀

cutremur

Foto de aici.

Și încă un banc ”furat” de pe FB de la postarea medicului Vasi Rădulescu.

-How zguduiu do?

-I’m fine, tencuiesc!

**LE: Am aflat (la o postare a lui Mihai Vasilescu pe blog, că zgomotul care m-a trezit e vuietul dinaintea cutremurului, ceva în genul tunetului (să punem o întrebare lui Tata Uraniu), că dacă nu era el, noi nici nu știam că a fost cutremur și dormeam neîntorși toată noaptea. Cei care dormeam, desigur. 🙂

snm.

Save

Save

Advertisements

5 comments

  1. Eu nu am simţit nimic, nimic. Am un somn aşa de profund, oare? Sau nu s-a simţit la mine? Trebuie să mă interesez. Mă duc să văd ce-i cu răul ăla că eu am probleme la drum lung.

    Liked by 1 person

    1. Depinde unde locuiești tu. La Suceava s-a simtit mai puțin de un minut.

      Like

      1. Ahh, da, acolo da. La Sibiu nu cred, nu am auzit pe nimeni că ar fi simţit.

        Like

      2. I-o fi greu și cutremurului să treacă munții… 🙂

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Aphex

retete culinare, blog culinar

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Ivanna

Rocks

alex lamba

texte publicate

Cristina Boncea

01.01.1998

UN BLOG KRIMINAL

mystery • crime • noir • thriller

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

Ruxandra Banici

- jurnal de bord, nu blog -

aiciscriu.eu/

Just another WordPress.com site

Searching For Elsewhere

Find your reason to travel

Frică

Nu frica ucide ci absența ei.

Muzeul de Fotografie

o initiativa Alex Galmeanu

Satul celor 70 de bordeie

Un sat izolat de tigani din judetul Covasna aflat pe un deal pitoresc

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Doar un scutec să-ţi mai pun

Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.

Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp

Scriu povești despre viață și oameni ca tine.

Joc si Emotii

Blog Otilia Mantelers

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

Victor Ilina

O încercare

jurnaldegrasa

jurnal de grasa

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Casa Jurnalistului

Just another WordPress.com site

Playful Monkeys

Don't panic! Parenting can be fun!

Povestirile lui Victor

Trăiți, bă, trăiți, că de murit nu e nici o scofală!

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării

ÎNSEMNĂRI DIN COLŢU' HĂRŢII

THE UGLY BAD BEAR'S BLOG • EST. 2006

35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

Balet la superlativ

First comes the sweat. Then comes the beauty if you're very lucky and have said your prayers. (George Balanchine)

%d bloggers like this: