Și eu cred că dreptul muncii ar trebui să se predea în şcoli

Nu cunosc cazul din Galați despre care se vorbește în articolul Lorenei, însă cunosc destul de multe alte cazuri în care atât angajații, cât și angajatorii ar avea nevoie de cursuri de Codul Muncii. Mult prea mulți oameni nu-și cunosc drepturile, dar nici obligațiile ce le revin după semnarea unui contract de muncă, așa că , DA, și eu cred că dreptul muncii ar trebui să se predea în şcolile și liceele din România.

“… un om care are respect de sine şi-şi cunoaşte drepturile va refuza să ajungă într-o poziţie în care să primească mai puţin decât contravaloarea efortului său şi în care să nu i se aprecieze munca, sau dacă face erori, să nu i se ofere corecţii clare, inteligibile şi cu sens.

De aceea ar fi important să se introducă dreptul muncii în şcoli.
Să ştii că nu poţi fi concediat la orice fiţă a superiorului tău ierarhic, şi să ceri decizia de concediere, cu motivele concrete.
Să ştii să nu semnezi o demisie pe care un angajator violent încearcă să ţi-o impună cu ameninţări.
Să ştii că poţi acţiona în instanţă un angajator abuziv.
Să ştii că abuzul în serviciu e o infracţiune şi că poţi avea câştig în instanţă cu asta.”

Am găsit apoi, întâmplător, un articol pe un ton total diferit, dar pe același subiect la diacritica. Concluzia ei este însă, că elevilor nu le-ar păsa de contracte de muncă, de obligații și alte chestiuni financiare deoarece ar avea de-a face cu ele abia peste câțiva ani.

”Da, sunt multe chestii care ar putea fi predate la școală. Dar ai 16 ani. Și îi urăști pe oamenii mari care îți împănează orarul cu preocupări de oameni mari și plictisitori.”

Totuși, eu cred că la liceu, din clasa a IX-a pană în a XII-a s-ar putea preda un obiect care să cuprindă și partea aceasta a contractelor de muncă. Știm cu toții că nu toți cei care termină un liceu se îndreaptă spre facultate, iar unii dintre ei intră destul de repede în câmpul muncii (cu carte de muncă sau la negru). Iar o parte din cei care intră la facultate trebuie să și lucreze ca să poată plăti taxele de școlarizare (care sunt tot mai mari de la an la an).

Stând și studiind problema (pun intended), fiecare are dreptatea ei (cam ca în poveștile cu Nastratin Hogea):

”O mare controversă împărţise satul în două. A fost chemat Nastratin Hogea să rezolve problema. Nevasta l-a avertizat că asta s-ar fi putut întoarce împotriva lui. Conştient de responsabilităţile sale, Nastratin Hogea nu se putea însă sustrage. S-a dus în piaţă şi s-a prezentat în faţa sătenilor adunaţi în două clanuri opuse. Liderul şi câteva voci din primul grup i-au repetat totul ca să fie siguri că le înţelesese punctul de vedere. După ce i-a ascultat, le-a spus:

― Aveţi dreptate.

Susţinătorii celui de al doilea grup l-au ameninţat cu pumnul, ca să-l convingă de adevărul punctului lor de vedere. I-a ascultat şi pe ei şi le-a spus:

― Şi voi aveţi dreptate.

Nevasta l-a tras atunci de mânecă şi i-a şoptit că nu puteau să aibă dreptate şi unii şi alţii.

― Şi tu ai dreptate, i-a răspuns el.”

Până la urmă, s-ar putea ca și eu să am dreptate. 😀

Pentru cei interesați, aici sunt ultimele modificări în Codul Muncii (până în iulie 2016).

snm.

Advertisements

6 comments

  1. Din pacate, exista o lege in Codul Muncii, una nescrisa, care le anuleaza pe toate celelalte din start: Angajatorul are intotdeauna dreptate. Si asta o spune cineva care a “murit” de multe ori cu dreptatea in mana…

    Liked by 2 people

  2. Din păcate, îi dau dreptate Oanei. Legea aia nescrisă e peste tot şi după aia se ghidează angajatorii…

    Liked by 1 person

  3. Chiar dacă se întâmpla de multe ori ca cel ce are dreptate să nu o primească, nu înseamnă că e corect și că ceilalți ar trebui să renunțe să-și ceară drepturile.

    Like

  4. o femeie · · Reply

    cred ca e ceva mai important de predat: ca putem alege, ca putem indrazni sa cerem, sa cautam, sa schimbam. Avem nevoie de demnitate si respect fata de noi. Dar asta parintii musai sa ne-o predea

    Like

    1. Asta doar în condițiile în care ei înșiși și-ar cere drepturile, ar ști că au drepturi și ar vrea să se ia la trântă cu sistemul/ patronul. Exact de asta avem nevoie de educație.
      Avem o vorbă noi: Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții.

      Like

  5. Intr-adevar ar fi un lucru bun sa se predea in scoli, astfel copiii vor fi instruiti in legaturile cu drepturile ce le vor avea ca angajati.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Aphex

retete culinare, blog culinar

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Ivanna

Rocks

alex lamba

texte publicate

Cristina Boncea

01.01.1998

UN BLOG KRIMINAL

mystery • crime • noir • thriller

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

Ruxandra Banici

- jurnal de bord, nu blog -

aiciscriu.eu/

Just another WordPress.com site

Searching For Elsewhere

Find your reason to travel

Frică

Nu frica ucide ci absența ei.

Muzeul de Fotografie

o initiativa Alex Galmeanu

Satul celor 70 de bordeie

Un sat izolat de tigani din judetul Covasna aflat pe un deal pitoresc

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Doar un scutec să-ţi mai pun

Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.

Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp

Scriu povești despre viață și oameni ca tine.

Joc si Emotii

Blog Otilia Mantelers

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

Victor Ilina

O încercare

jurnaldegrasa

jurnal de grasa

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Casa Jurnalistului

Just another WordPress.com site

Playful Monkeys

Don't panic! Parenting can be fun!

Povestirile lui Victor

Trăiți, bă, trăiți, că de murit nu e nici o scofală!

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării

ÎNSEMNĂRI DIN COLŢU' HĂRŢII

THE UGLY BAD BEAR'S BLOG • EST. 2006

35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

Balet la superlativ

First comes the sweat. Then comes the beauty if you're very lucky and have said your prayers. (George Balanchine)

%d bloggers like this: