Datorie morală

Am o dilemă: cineva de la al doilea job, cel pe care vreau să-l părăsesc, mi-a cerut să o ajut cu un proiect*.

Dilema n-ar fi dacă să accept sau nu, ci dacă eu am vreo datorie morală față de această persoană sau nu.

Să explic puțin: eu sunt o persoană pe care, dacă o rogi, face aproape orice pentru tine. În 99,99% din cazuri, mă las pe mine pe mai târziu sau pe mai deloc și te ajut pe tine. Și tot ce ai de făcut este să mă rogi. Bine, dacă mă plătești, nu te refuz. Dar s-ar putea să nu te refuz chiar dacă nu mă plătești sau dacă mă plătești mai puțin decât face munca mea.**

Și acum să revenim la această persoană. E o coordonatoare nouă care a intrat pe proiecte de puțin timp, iar de luna trecută lucrez și eu cu ea.

În acest moment ea are de terminat un proiect de pe care a plecat omul care-l făcea, iar dacă nu sunt datele la timp în sistem (până luni), se iau niște penalizări mari per total. Ea m-a contactat pe mine. Plata este de mizerie. Ceva de genul o cafea (o cană de cafea, ca să se înțeleagă mai bine) mai bună sau două proaste de la automat per locație. Sunt de făcut 10 locații. Unii ar zice că merită. Eu zic că nu. E în altă localitate, iar timpul meu pierdut pe drum, stresul și oboseală nu mi le plătește nimeni, chiar dacă se decontează drumul.

Deci, voi ce spuneți: nu sau nu? Și cum o fac să nu mai insiste? Îmi dau seama că sunt candidatul perfect pentru un job de înlocuitor: cunosc proiectul, sistemul, aplicația. Singura problemă ar fi că nu vreau să-l fac. DELOC. EVER.

Ba chiar le-am spus săptămâna trecută că aș vrea să renunț de tot la ce fac pentru ei acum. Mi-a spus atunci să nu iau o decizie pe loc pentru că sunt supărată și obosită. Între timp am aceleași sentimente pentru ei și serviciul lor. N-o să vi le spun și vouă pentru că ar însemna să nu respect Codul de conduită al blog-ului și al meu.

Acest al doilea serviciu a început ca ceva ce aducea bani într-un timp mai scurt de timp (raportat la primul serviciu cu normă întreagă) și a devenit în decurs de 3 ani mâncător de timp și cu un salariu identic la un volum de muncă de 5 ori mai mare (cel puțin). Și acesta a fost unul dintre motivele pentru care m-am certat cu coordonatoarea de atunci în decembrie 2015. V-am scris despre situația de atunci aici.***

da sau nu

Foto de aici.

*Proiect cronofag și nasol, prost plătit și cu mult de mers pe loc. Am mai făcut parte din el în 2008 pentru o lună de zile. De ce o lună și nu 2 săptămâni cât a durat până mi-am dat seama că nu mai vreau să-l fac? Sunt genul de om care termină ce a început. Și m-au rugat atunci să termin luna. Mda. Încep să observ un pattern aici.

**Deși am început anul 2016 intrând într-o biserică, se pare că nu am reușit să devin mai bună decât cu mine. Oare am învățat să spun NU? Ar fi o mare realizare!

***Dar nu e cazul să fac de mai multe ori aceeași greșeală, nu? Se presupune că suntem ființe inteligente și că învățăm din greșeli.

LE. În timp ce scriam această postare am mai discutat de câteva ori cu ea, ba chiar i-am dat și o variantă de lucru. Până la urmă am spus NU. Cu oarecare greutate. Am simțit că o las baltă în prima ei lună de coordonare, știind că va avea, probabil, penalizări. Mă simt vinovată față de ea, deși n-ar trebui. NU am nici o datorie față de ea, nici nu o cunosc în afara e-mail-urilor și telefoanelor de serviciu.

E timpul să țin cu mine!

Și scriind acestea, e timpul să închei pentru că am ceva de făcut. Ceva la care am spus DA cu toată inima, dar pe care nu l-am terminat încă. 🙂

snm.

Advertisements

2 comments

  1. Orice sfat vei primi, este neavenit. Tu trebuie să știi cel mai bine ce ai de făcut. Este o problemă de relaționare între tine și tine, iar funcție de aceasta, între tine și ceilalți. Empatia, compasiunea, modul cum simți… te definește față de propria conștință. Dacă ți-aș spune ce-aș face eu, pentru tine este complet irelevant, iar dacă ai da curs sfatului primit, ar fi o inepție.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Aphex

retete culinare, blog culinar

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Ivanna

Rocks

alex lamba

texte publicate

Cristina Boncea

01.01.1998

UN BLOG KRIMINAL

mystery • crime • noir • thriller

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

Ruxandra Banici

- jurnal de bord, nu blog -

aiciscriu.eu/

Just another WordPress.com site

Searching For Elsewhere

Find your reason to travel

Frică

Nu frica ucide ci absența ei.

Muzeul de Fotografie

o initiativa Alex Galmeanu

Satul celor 70 de bordeie

Un sat izolat de tigani din judetul Covasna aflat pe un deal pitoresc

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Doar un scutec să-ţi mai pun

Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.

Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp

Scriu povești despre viață și oameni ca tine.

Joc si Emotii

Blog Otilia Mantelers

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

Victor Ilina

O încercare

jurnaldegrasa

jurnal de grasa

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Casa Jurnalistului

Just another WordPress.com site

Playful Monkeys

Don't panic! Parenting can be fun!

Povestirile lui Victor

Trăiți, bă, trăiți, că de murit nu e nici o scofală!

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării

ÎNSEMNĂRI DIN COLŢU' HĂRŢII

THE UGLY BAD BEAR'S BLOG • EST. 2006

35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

Balet la superlativ

First comes the sweat. Then comes the beauty if you're very lucky and have said your prayers. (George Balanchine)

%d bloggers like this: