Ipocrizie

În decembrie anul trecut m-am certat rău, dar rău de tot, cu una dintre colaboratoarele mele de la unul dintre job-urile mele. Partea cea mai rea a fost că mi s-au reproșat anumite lucruri care nu țineau de mine și, la unele întrebări și cerințe de-ale mele, mi s-au adus argumentele penibile ”Dar alții cum pot?” și ”Tu nu ai o familie, copii!”. Până la urmă a rămas că nu voi mai face o parte a unui proiect, (care oricum nu ținea de regiunea pe care o acopeream eu în mod obișnuit, dar o făceam la rugămintea expresă a acestei coordonatoare).

Toată discuția a dus la o stare atât de puternică de rău încât chiar m-am gândit să-mi dau demisia de acolo. Dar, până la urmă, mi-am spus că, chiar dacă aș rămâne doar cu unul dintre proiecte, tot iau niște bani, decât deloc și că aș putea să ignor chiar mai multe lucruri decât de obicei.

Ei bine, astăzi m-a sunat doamna în cauză și m-a întrebat de proiectul respectiv. Ce credeți? A uitat cu totul că ne-am certat, că a țipat la mine, că mi-a luat parte de proiect, că m-a amenințat că mi-l ia pe tot, că a spus că va căuta alt om care să acopere proiectul pe orașul respectiv. Dar tot.

În primă fază m-am bucurat cumva pentru că mi-am dat seama cât de ipocrită a fost, dar apoi m-am întristat. Dacă a uitat cu totul discuția noastră (care a durat aproape 40 de minute), înseamnă că eu am vorbit degeaba cu ea atunci și o voi face la fel și de acum încolo, pentru că vorbele mele nu reprezintă nimic pentru ea. Și n-aș fi atât de supărată dacă n-ar depinde de ea dacă se plătesc mai bine sau nu proiectele în care sunt prinsă. Iar dacă eu sunt de acord să muncesc pentru două, trei sute de lei pe lună nu e bine pentru mine și stima mea de sine.

Mda, ipocrizia e în floare și Alzheimer-ul o urmează îndeaproape.

Cu această ocazie, și ca să închei în termeni cât de cât mai veseli decât restul postării, îi acord doamnei respective următoarea diplomă:

Diploma de ipocrita

LE. Am până luni să fac și partea de proiect pe care mi-o luase. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită! Am mai spus asta, dar se pare că nu reușesc să învăț!

snm.

Advertisements

6 comments

  1. Nu le mai pune la suflet. Săraca… se pare că e de compătimit 😀

    Liked by 1 person

  2. Vizualizarea acestei situații petrecute nu face decât să te otrăvească pe interior. Uită, sau și mai bine încearcî s-o înțelegi. Fiecare va scoate în afară frământările interioare. Acceptă faptul real , acela că suntem alții cipă de clipă, că viața este o curgere…că totul este nou, iar vechiul trebuie slăsat să moară…

    Liked by 1 person

    1. Calin, faptul ca scriu pe blog mă face să nu am nevoie de psihoterapeut. Asta e supapa mea. De obicei e mai veselă, dar din când în când mai vin și nori.
      De fapt, mi-am adus aminte ieri, prima mea postare a fost tot la o situație de frustrare la care nu puteam răspunde fizic.

      Liked by 1 person

  3. Defulările sunt bune, dar resentimentele pot rămâne în subconștient de unde răbufnesc pe neașteptate.Protecția cea mai bună este să-i înțelegi pe ceilalți, mai ales că viața curge și de fiecare dată peisajul este altul…Dacă spovedania pe blog te eliberează, se revarsă prea plinul tensiunilor…de ce nu, foarte bine?!

    Like

  4. Mă bucur să găsesc o persoană cu o gândire atât de logică, precum ești tu. Sper să ne citim mereu cu plăcere și să învățăm unul de la altul! An nou fericit! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Sper să rămân la fel de logică. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tor.com

Science fiction. Fantasy. The universe. And related subjects.

alex lamba

texte publicate

Cristina Boncea

01.01.1998

UN BLOG KRIMINAL

mystery • crime • noir • thriller

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Cartea de la ora 5

Momentul de răsfăț literar al zilei

Ruxandra Banici Blog

- blog neserios despre lucruri serioase -

aiciscriu.eu/

Just another WordPress.com site

Searching For Elsewhere

Find your reason to travel

Frică

Nu frica ucide ci absența ei.

Muzeul de Fotografie

o initiativa Alex Galmeanu

Satul celor 70 de bordeie

Un sat izolat de tigani din judetul Covasna aflat pe un deal pitoresc

Adrian Georgescu

Scriu iute și piperat

Doar un scutec să-ţi mai pun

Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.

Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp

Scriu povești despre viață și oameni ca tine.

Joc si Emotii

Blog Otilia Mantelers

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

Victor Ilina

O încercare

jurnaldegrasa

jurnal de grasa

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Casa Jurnalistului

Just another WordPress.com site

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră - Horatiu Malaele

Playful Monkeys

Don't panic! Parenting can be fun!

Povestirile lui Victor

Trăiți, bă, trăiți, că de murit nu e nici o scofală!

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

razvanvanfirescu.wordpress.com/

Despre finețea relaxării

ÎNSEMNĂRI DIN COLŢU' HĂRŢII

THE UGLY BAD BEAR'S BLOG • EST. 2006

35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

Balet la superlativ

First comes the sweat. Then comes the beauty if you're very lucky and have said your prayers. (George Balanchine)

The tales of the Guinea Pigs' Gang

No humans were harmed in the making of this blog.

%d bloggers like this: