TOP 10 cărţi pe care le-am început, dar nu le-am terminat niciodată

1. Singurătatea alergătorului de cursa lunga – Alan Silitoe ‎(Nu o voi termina pentru că am decis să o dau altcuiva care dacă va reuși să o citească e bine, dacă nu, o va da mai departe și tot așa; poate mă voi uita la film, dar nu cred.)

2. Diavolul în rochie albastra – Walter Mosley (Nu m-a prins acțiunea, chiar dacă cartea e lăudată și s-a făcut și un film după ea.)

3. Ispita – Vaclav Havel (Pe asta poate o voi termina la un moment dat; e teatru.)

4. Basme arabe istorisite de Eusebiu Camilar (Poate o voi termina, e o ediție foarte veche, care ma deranjează prin praful și acarienii din dotare.)

5. Cartea cu bunici (colaborare de autori) (E posibil sa mi se termine toate cărțile din casa la un moment dat și să o termin și pe asta pe motiv de plictiseala. Poate) – LE: Am terminat-o luna trecuta (na, noiembrie 2015), dar pentru că am uitat multe din ea am luat-o de la capăt. Nu știu când o voi termina a doua oară. 🙂

6. Luni de fiere – Pascal Bruckner (În cazul în care o sa trec de un anumit nivel sexual și n-o sa mai știu ce să inventez, o să citesc și ultimul capitol din cartea asta.)

7. Băiuțeii – Filip Florian, Matei Florian (Pur și simplu mă plictisește prin limbajul folosit, în genul copiilor de 7-10 ani. Mi-a plăcut nespus Zilele regelui și am crezut că va fi în același stil. Nu este.)

8. Rușinea – Salman Rushdie (O voi termina când autorul va decide să nu se mai amestece în acțiunea cărții. Never!)

9. Femeile vin de pe Marte, Bărbații de la băut – Simona Tache, Mihai Radu (O voi termina când voi avea starea necesară. Acum nu o am.)

10. Poveștile Reginei Maria a României (Mi se par foarte triste poveștile și nu le-am putut termina. Poate altă dată.)

 

Later edit 1 (probabil vor urma și altele):

 

1. Conjurația imbecililor – J. K. Toole (N-am reușit să trec peste glumele răsuflate și limbajul New Orleans-ului din anii ’60, așa că am tras-o pe tușă. Nu cred că o voi termina vreodată. Nici nu știu unde este acum.)

Toate numele – Jose Saramago (Nu pot citi ceva fără semne de punctuație și fără nici un fel de organizare a propozițiilor, așa că am făcut-o cadou. Evident, nu o voi termina.)

Scrisorile divinei marchize – Doamna de Sevigne (Prea multă bârfă de secol trecut de mult. Am făcut-o cadou. Oare e frumos din partea mea?)

Pseudo-kynegetikos – Alexandru Odobescu (Prea multe detalii vânătorești pentru o carte pseudo-vânătorească.)

Adela – Garabet Ibrăileanu (Cââââât de plictisitoare poate fi cartea asta!!! Și n-are decât o sută și ceva de pagini!)

Femeia de ciocolată – Gib Mihăescu (Am terminat-o foarte greu, deși este o carte cu un număr mic de pagini. Nu o recomand. Aproape la fel de plictisitoare ca Adela de mai sus.)

Patru femei, patru povești – Aurora Liiceanu (Nu am citit alte cărți de-ale ei, dar îmi e greu să trec peste prima poveste din această carte. Mi se pare insăilată din fragmente de alte cărți, memorialistică, scrieri ale vremii, aproape nimic propriu autoarei, niciun liant care să țină laolaltă curgerea cuvintelor.)

Doar de astea îmi aduc aminte acum. Dacă mai găsesc, mai adaug. 🙂

snm.01=-

Tags: carte, carti pe care le-am inceput dar nu le-am terminat