De acord in mare parte.
Împăratul, privind de la balconul palatului său, credea că știe cum trăiesc supușii. Îi vedea forfotind prin piața mare, iar sfetnicii se întreceau în a-i da vești bune, cum că națiunea era prosperă, iar peste instituțiile ei domnea dreptatea. În anii de tinerețe ai suveranului, lucrurile se petreceau aproape ca în descrierile sfetnicilor. Măritului Împărat, suveranul, era tânăr și aprig, iar dregătorii își vedeau de treabă din teamă, cunoscută fiind mânia cumplită a stăpânului, dacă îl prindea pe cineva cu o greșeală. Poporul era și el mulțumit, fiindcă oamenii erau modești, nu le trebuia mare lucru să fie veseli și să se împace cu viața pe care o duceau.
Odată cu bătrânețea, Împăratul s-a trezit tot mai împovărat de treburile zilnice ale statului, devenise friguros și ipohondru, se deplasa din ce in ce mai greu și mai puțin și se bizuia tot mai mult pe vorbele sfetnicilor săi. Aceștia au…
View original post 561 more words
Me, myself and the whole world 