Mi-e somn și casc de dimineață de când m-am trezit. M-am trezit? Nu sunt sigură. De fapt, m-am ridicat din pat, am lucrat ceva, am mâncat ceva (oare ce? nu-mi aduc aminte), m-am îmbrăcat și am plecat la servici. Știu sigur că am făcut toate astea, dar m-am trezit? Eu simt că dorm în continuare. Și casc. Oare când se face 16 să mă duc acasă să dorm?
Foto de aici.
- Ți-e somn?
-
Da. Am dormit puțin azi-noapte.
-
Ia o cafea.
-
Mie oboseala nu-mi trece cu cafea, îmi trece cu somn.
PS. Treziți-mă când s-a făcut deja mâine.
snm.
Me, myself and the whole world 
Spui un mare adevar pe care-l sustin cu tarie. Noi dormim si cand nu “dormim”…Deoarece constientizarea este o stare speciala pentru care trebuie sa ne “antrenam”. Noi , nemultumiti de o realitate pe care tot noi, adica mintea noastra a creat-o, preferam sa visam, sa ne leganam in sperante iluzorii, sa ne treaca viata dintre ora venirii la servici si “binecuvantata” ora 16…uitand ca acest interval NU-L TRAIM…Este mult de spus si mai ales de facut pentru a incepe totusi sa traim si in afara de ceea ce ne face placere.
LikeLiked by 1 person