Am fost ieri la DGFP să plătesc ceva taxe pentru o prietenă, și deoarece doamna care taie chitanțe nu are acces la tot istoricul persoanelor care plătesc, am urcat până la biroul unde se ține istoricul.
Așa am aflat că prietena mea avea și ceva majorări și penalități.
Însă neplăcerea cea mai mare a venit de la dialogul suprarealist, aproape kafkascian, cu personajul indicat de DGFP să supravegheze taxele și impozitele de plătit.
– Cine e persoana? Dumneavoastră?
– Nu. O prietenă.
– CNP-ul…
– 2…
– E fata lui Cutare care vinde flori?
– Da.
– Nu sunteți dumneavoastră!?
– Nu.
– Văd că are datorii mari. Are și la ”Pensii”.
– Da. De asta am venit. Să plătesc. Și să văd dacă sunt diferențe.
– Da ce-i trebuie să plătească la ”Pensii”? Ce e miliardară? Câștigă așa de bine din flori să plătească?
– Știți… o să aibă și ea nevoie când o să ajungă la pensie…
– Până ajunge ea… Că eu văd tot timpul oameni care au plătit și iau o pensie… Și nici în astea private nu am încredere. Ce știți! Că am o cunoștință care nu a luat nici cât a pus: 200.000 lei…
Eu, în gând: oare cât o fi cotizat pentru 200.000 lei?
– Eu nu cred că îi trebuie să plătească. De ce să plătească?! Până ajunge ea la pensie…
Mă eschivez ușor cu hârtia în mână și plec gândindu-mă că dacă acestui om nu i s-ar plăti cotizațiile lunar ar face scandal de la cer până la pământ că el are drepturi și nu i se plătesc, dar în același timp, își permite să dea sfaturi (proaste) celor care vor să face ceea ce este corect pentru ei și pentru statul în care trăim.
Eu plătesc cotizații din trei locuri și tot mă gândesc ce voi face când voi ajunge la pensie. Mi-am făcut asigurare de viață și asigurare de sănătate. Oare sunt singura care gândește așa?
Și mă gândesc la prietena mea, poate va dori să se căsătorească și să aibă un copil, doi, mai mulți. Ce ar face fără Indemnizaţia pentru creşterea copilului? S-ar descurca doar dintr-un salariu? Ar munci cu copilul lângă ea? Dar dacă ar trebui să se pensioneze pe caz de boală?
snm.
