Se face mare tam-tam pe evaluările naționale. De anii trecuți, de anul ăsta, de cele care vor veni.
Copii supuși stresului ”educațional” de la 8-10 ani, până la 25 (măcar). Am vorbit acu vreo 10 zile cu câteva învățătoare: erau nemulțumite de testele pentru clasa a II-a și a IV-a, de baremuri, de ora la care trebuiau să se prezinte în școală pentru a prinde activă pagina cu subiectele (inițial de la ora 6 la 7, schimbată apoi de la 7 la 8). Multe au spus că testele pentru clasa a II-a nu au fost adaptate nivelului de înțelegere al copiilor de 8-9-10 ani. Unele au spus că au avut copii care au făcut pe ei cu o zi-două înainte, care au avut crampe abdominale de stres, care au plâns și care nu au vrut să participe la testare. iar despre testele de clasa a IV-a au spus că au fost dificile pentru copii, în condițiile în care testările ar trebui să fie de nivel mediu, nu ridicat.
Apoi am citit un articol foarte interesant pe Contributors.ro, de fapt o scrisoare deschisă a unei profesoare de limba română, Carmen Stoica, în care își exprimă regretul că subiectele și baremurile testelor au prejudiciat elevi foarte buni doar prin faptul că nu s-au luat în calcul și alte variante în afara celor propuse de Minister. Cu alte cuvinte, dacă ai în clasă copii inteligenți, cu o imaginație bogată și un vocabular adecvat, aceștia riscă să ia o notă mică, fiind depunctați că nu gândesc stereotipic și șablonat.
Suntem mințiți că se dorește cultură și educație. De fapt, se dorește ca populația să fie cât mai tipică, încadrată în tipare, șabloane de tâmpenie. Oamenii care își pun întrebări nu sunt doriți în această lume. Ei își dau seama când se încearcă manipularea lor. Tâmpiții nu. Ei iau de bun ce li se spune la televizor, ce li se pune sub ochi prin ziare, ce aud la radio.
Din păcate, în lumea în care trăim, oamenii săraci, bolnavi și proști sunt manipulabili și șantajabili. Și ne îndreptăm tot mai mult spre o astfel de societate. Sper din tot sufletul să nu ajung să trăiesc într-o lume în care prostia să fie la putere. Am urmărit mai de demult un film cu acest subiect care m-a marcat, Idiocracy (2006).
Vă las cu un trailer și cu dorința de a nu mai fi, nici unii dintre noi, încadrabili în tipare.
snm.
Me, myself and the whole world 
Of, ceea ce îţi doreşti tu cred că sare până şi peste ceva ce tindă să devină ideal. Eu dau BAC-ul zilele astea, iar ceea ce tu ai scris pot doar confirma. Cei din jurul meu şi-au învăţat comentariile total mecanic, cei care ne vor corecta lucrurile vor fi, într-o mare parte, din generale, nu din licee (lipsă clară de logică, din moment ce oamenii respectivi nu s-au mai întâlnit cu mulţi termeni din facultate).
La română, la subiectul al doilea, avem cerinţa aceea cu a ne exprima o opinie în legătură cu ceva…depunctarea ţi-e singurul rezultat dacă te apuci să scrii ceea ce crezi cu adevărat, nu ceea ce se încadrează în tiparele lor, în ceea ce şi-ar dori să citească. De exemplu, sunt cerinţe referitoare la “rolul educaţiei în dezvoltarea unui tânăr”…dacă m-aş apuca să-mi exprim reala opinie despre educaţia primită de-a lungul celor 12 ani, ar arunca cu foaia mea de examen pe jos.
E un sistem care te condiţionează, care te învaţă de mic că tu trebuie să fii ca restul. Îţi creează o falsă idee de competiţie, iar notele le sunt un real ajutor în a face asta. Nu există bareme clare de notare, totul este subiectiv, iar ura şi frustrarea sunt nişte simple sentimente pe care începi să le dezvolţi. Observi că nimic nu e drept, că a-ţi exprima sincera opinie e un fel de crimă pentru care vei fi tras la răspundere. Începi să-i urăşti pe respectivii “tocilari”, să te detaşezi de ceea ce înseamnă ideea de socializare. Ajungi să fii scârbit şi să nu mai înveţi, mai ales atunci când realizezi că oricum nu vei ajunge să fii apreciat la adevărata ta valoare.
Ce rezultă din toate astea la scară largă? O populaţie divizată care a fost crescută după tipare şicare va educa, la rândul ei, generaţii prin aceleaşi metode ce i se par absolut normale. O populaţie cretină, uşor de manipulat, care nu-şi cunoaşte istoria, drepturile, care nu-şi pune întrebări, dar primeşte răspunsuri. Probabil că-n viitor “Idiocracy” ni se va părea chiar o comedie bună…
LikeLike